Contribuţia Armatei Române la apărarea Unirii Basarabiei cu România

            Teritoriul dintre Prut şi Nistru a făcut parte din Principatul Moldova, înfiinţat în anul 1359, sub conducerea voievodului Bogdan I din Maramureş, care a unit şi condus grupul său de ostaşi cu oştile boierilor moldoveni, alungând de la Baia, pe urmaşii lui Dragoş (fiul Sas şi nepotul Balc). Acest teritoriu a fost administrat de către domnitorii moldoveni. Domnitorul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân şi-a extins stăpânirea asupra Dobrogei şi a sudului teritoriului dintre Prut şi Nistru, în anul 1403, căruia i-a dat numele de Basarabia, după numele dinastiei Basarabilor.

Principatele Române au suferit mari necazuri din partea imperiilor vecine: Habsburgic, Otoman şi Ţarist. Moldova a fost invadată de ruşi în anii 1769-1774. În anul 1775, austriecii „ajutaţi” de către ruşi şi turci, au ocupat partea de nord a Moldovei, numită şi Ţara de Sus şi apoi Bucovina. În anul 1787, Rusia a ocupat teritoriul dintre Nistru şi Bug, Moldova devenind pentru prima dată vecină cu Imperiul Ţarist. În anul 1792, prin pacea de la Iaşi, frontiera a fost mutată pe râul Nistru.

Ţarul Rusiei, Alexandru I a reuşit să-l convingă pe împăratul Franţei, Napoleon I Bonaparte, la Tilsit (1807) şi Erfurt (1809), în privinţa acapărării Basarabiei de către Imperiul Ţarist. La data de 16/29 mai 1812, teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru a fost răpit de Imperiul Ţarist, cu sprijinul Imperiului Otoman, căruia i-a extins denumirea de Basarabia.

Ţările Române şi apoi România au suferit foarte mult din partea politicii hrăpăreţe imperiale ruse şi sovietice. După războiul Crimeii desfăşurat în anii 1853-1856 între Rusia şi coaliţia otomano-europeană, în cadrul Congresului de la Paris din 1856, Moldova a primit trei judeţe din sudul Basarabiei: Ismail, Cahul şi Bolgrad, pe care le-a pierdut după războiul de independenţă desfăşurat în anii 1877-1878, prin hotărârea adoptată de marile puteri în cadrul Congresului de la Berlin, din 1 iunie-1 iulie 1878, când Imperiul Ţarist le-a reîncorporat la vastele sale teritorii.

Participarea României la primul război mondial alături de Antantă (Franţa, Anglia, Rusia ş.a. state) a creat condiţiile desăvârşirii unităţii naţionale. Provinciile româneşti s-au unit cu patria mamă: Basarabia la 27 martie/9 aprilie 1918, Bucovina la 15/28 noiembrie 1918 şi Transilvania la 18 noiembrie/1 decembrie 1918.

La data de 2/15 decembrie 1917, Sfatul Ţării de la Chişinău condus de fostul profesor universitar de la Petrograd, Ion Inculeţ a proclamat Republica Democratică Moldovenească Autonomă, în cadrul Federaţiei Ruse, iar la 24 ianuarie/6 februarie 1918 au trecut la o fază superioară, Republica Moldovenească Independentă. Guvernul sovietic, prezidat de Lenin, a refuzat să-i recunoască Basarabiei dreptul la autodeterminare. Mai mult, bolşevicii ruşi au concentrat în Basarabia trupe din Odessa şi Ţările Baltice, încercând să pună din nou stăpânire pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. Intervenind în mod brutal în treburile interne, trupele ruseşti sprijinite de elemente corupte din Basarabia au ocupat Chişinăul la data de 5 ianuarie 1918, arestând şi chiar condamnând la moarte pe unii deputaţi din Sfatul Ţării.

Blocul Moldovenesc din Chişinău, ţinând seama de complicarea situaţiei politice şi militare din Basarabia, a cerut ajutorul guvernului României, care era refugiat la Iaşi. Ca urmare, la 8 ianuarie 1918, patru divizii ale Armatei Române, comandate de generalul Ernest Broşteanu, au trecut Prutul, au fraternizat cu Armata din Basarabia, în entuziasmul populaţiei civile şi au intrat în oraşul Chişinău în ziua de 15 ianuarie 1918. Guvernul Rusiei bolşevice a reacţionat dur, arestând pe Constantin Diamandy, ministrul român de la Petrograd şi a confiscat tezaurul României aflat la Moscova. In subordinea generalului Broşteanu au intrat efectivele Diviziei 11 Infanterie Slatina, Diviziei 13 Infanterie Ploieşti, Diviziei 1 Cavalerie Bucureşti şi Diviziei 2 Cavalerie Iaşi.

Divizia 11 Infanterie Slatina a trecut Prutul la 10/23 ianuarie 1918 şi a înaintat spre Chişinău, pe două coloane. Prima coloană, formată din Brigada 21 Infanterie s-a deplasat cu trenul pe linia Ungheni-Chişinău. A doua coloană, formată din Brigada 22 Infanterie  s-a deplasat pe jos în direcţia Leova-Galbena-Hânceşti-Chişinău. Alături de comandantul diviziei se afla şi delegaţia Sfatului Ţării, condusă de Ion Pelivan. Comandantul diviziei, generalul Ernest Broşteanu aflat în gara Călăraşi a avut contacte cu Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării şi alţi reprezentanţi ai conducerii republicii, referitor la modalităţile de intrare în oraş şi la evitarea unor ciocniri armate, care ar fi dăunat populaţiei civile. În seara zilei de 13/26 ianuarie au intrat în Chişinău efectivele celor două brigăzi şi a doua zi şi Comandamentul diviziei, în frunte cu generalul Ernest Broşteanu. În aceeaşi zi, Consiliul Comisarilor Poporului de la Petrograd a hotărât ruperea relaţiilor diplomatice cu România, a expulzat reprezentanţii guvernului României şi a comunicat că, “…fondul de aur care se găseşte la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. Guvernul sovietic îşi asumă răspunderea pentru a conserva acest fond şi de a-l retrimite în mâinile poporului român”. În ziua de 15/28 ianuarie 1918, generalul Ernest Broşteanu, invitat la şedinţa Sfatului Ţării a îndemnat şi a asigurat gazdele: “Creaţi-vă viaţa dumneavoastră cum credeţi şi nimeni nu se amestecă în ea. În organizarea ei, nu vă vom împiedica”. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti.

În ziua de 25 ianuarie 1918, efective ale Diviziei 11 Infanterie, împreună cu Divizia 2 Cavalerie au alungat trupele ruseşti şi ucrainiene din Tighina peste Nistru, deschizând drumul pe calea ferată Tighina-Chişinău-Iaşi.

La solicitarea autorităţilor din Cahul, încă de la 28 decembrie 1917/10 ianuarie 1918, prahovenii din Divizia 13 Infanterie Ploieşti, Brigada 25 Infanterie Buzău, Regimentul 47 Infanterie Ploieşti, Regimentul 3 Vânători/Infanterie Ploieşti, Regimentul 48 Infanterie Buzău,  Regimentul 49 Infanterie Râmnicu Sărat şi Regimentul 23 Artilerie Buzău au desfăşurat lupte crâncene în judeţele din sudul Basarabiei, unde se opuneau cu înverşunare trupe ruseşti şi ucrainiene, grupuri de agitatori şi dezertori ruşi, care jefuiau populaţia din sate şi refuzau să se retragă peste Nistru. Începând din luna februarie 1918, au luptat în Basarabia şi ostaşii prahoveni din Brigada 9 Infanterie Ploieşti, Regimentele de Infanterie 7 Prahova, 32 Infanterie „Mircea”, Regimentului 6 Călăraşi Ploieşti şi Regimentul 19 Artilerie Ploieşti, precum şi buzoienii din Regimentele 8 Infanterie Buzău şi 9 Infanterie Râmnicu Sărat, toate subordonate Diviziei 5 Infanterie  din Buzău. Prahovenii au asigurat liniştea şi ordinea în judeţele din sudul Basarabiei până în 1921, când unităţile formate şi instruite pe teritoriul Basarabiei au preluat misiunile operative. Populaţia din judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad şi-a manifestat recunoştinţa pentru aportul prahovenilor şi buzoienilor la alungarea peste Nistru a trupelor ruseşti şi ucrainiene, precum şi pentru restabilirea ordinei şi liniştii în localităţi.

În nordul Basarabiei au luptat cu multă dăruire şi vitejie ostaşii Diviziei 1 Cavalerie, care au intrat în oraşul Bălţi pe data de 10/23 ianuarie 1918, ieşind la 19 februarie/3 martie 1918 cu majoritatea efectivelor pe cursul râului Nistru. Marele Cartier General al Armatei Române a mai trimis ulterior, succesiv şi efective ale Diviziilor 3 Infanterie Piteşti, 4 Infanterie Bucureşti, 9 Infanterie Constanţa şi 10 Infanterie Brăila.

La data de 26 februarie/10 martie 1918, preşedintele republicii şi dr. Daniel Ciugureanu, primul ministru s-au deplasat la Iaşi pentru a mulţumi regelui şi guvernului pentru ajutorul acordat şi a discuta problema unirii cu România. În continuare, Sfatul Ţării şi guvernul Basarabiei au pregătit unirea primei provincii româneşti cu patria mamă, care s-a înfăptuit la 27 martie/9 aprilie 1918. Hotărârea a fost adoptată cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, 13 deputaţi fiind absenţi. La data de 9 aprilie/26 aprilie 1918, regele a promulgat unirea. La 27 noiembrie/10 decembrie 1918, Sfatul Ţării a hotărât unirea deplină cu România, iar ulterior s-a desfiinţat. Profesorul Ion Inculeţ şi dr. Daniel Ciugureanu au fost numiţi miniştri fără portofoliu în guvernul României, contribuind la consolidarea unirii cu patria mamă.

                                                                                                  col. (rtr.) Constantin CHIPER

Comments are closed.