MARA IEŞANU – CONCURSUL NENIŢESCU

In perioada 15-17 noiembrie 2012 a avut loc cea de-a XX-a ediţie a Concursului Naţional de Chimie Costin D. Neniţescu organizat de Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor din cadrul Universităţii POLITEHNICA din Bucureşti cu sprijinul Societăţii de Chimie din România şi al Fundaţiei „C. D. Neniţescu“.
La această ediţie din Colegiul Naţional ”Roman-Vodă”, Roman a participat eleva IEŞANU MARA care a obţinut Premiul III.
Factura concursului este una dificilă concursul fiind organizat pe trei discipline (chimie anorganică, chimie fizică şi chimie organică) şi constă într-o probă teoretică şi una practică:
Proba teoretică implică rezolvarea de probleme din domeniul disciplinei în cauză, astfel alese încât să pună elevul în situaţii inedite, de tipul celor întâlnite în realitatea muncii de cercetare sau practică chimică. Este vizată verificarea existenţei cunoştinţelor de bază şi capacitatea elevului de a le utiliza creativ. Extinderea din punctul de vedere al programei analitice (lista subiectelor posibile) şi al nivelului de dificultate generează probleme de concurs comparabile ca dificultate cu cele practicate la olimpiadele internaţionale sau competiţia naţională pentru selecţionarea lotului olimpic. Enunţul fiecărei probleme este însoţit de punctajul acordat. Această probă are o pondere de 70%.
Pentru proba practică sunt selecţionaţi câte 10 participanţi pentru fiecare secţiune, în ordinea rezultatelor de la proba teoretică. Proba practică este planificată în ziua următoare probei teoretice şi constă într-o lucrare experimentală având, de regulă, mai multe sarcini. Această probă are de asemenea un nivel de dificultate similar olimpiadelor internaţionale. Enunţurile descriu în mod concret modul de lucru. Juriul vizează introducerea de metode experimentale moderne (analiza cantitativă, cinetica chimică, metode fizice, etc). Pentru astfel de cazuri se indică (în enunţul problemelor), pe scurt, şi principiul metodei. Sunt indicate, în mod specific, măsurile de protecţie a muncii corespunzătoare activităţii experimentale, dar se cere şi ca participanţii să cunoască prevederile generale de lucru, în condiţii de securitate, în laboratorul de chimie. Proba Practică are o pondere de 30% din punctaj.
La Concursul de bază se acordă, în principiu, câte 3 premii şi 3 menţiuni pentru fiecare disciplină. Limita inferioară a punctajului pentru acordarea de premii este stabilită la 60% din total, iar la menţiuni de 50%. Premiile juriului sunt consfinţite prin diplome. Fiecărui participant i se acordă o diplomă de participare cu condiţia realizării unui punctaj minim stabilit de juriu – de regulă 30 de puncte.

ROMAN-VODISTI CU CARE NE MANDRIM

Familia de medici romașcani Arvătescu are o moștenire istorică impresionantă. Chirurgul Dan Gabriel Arvătescu este descendentul renumitei familii Socor. Blazonul acestei familii se leagă de începuturile medicinei moldave. De-a lungul generațiilor, familia Socor a avut medici renumiți la nivel național. Păstrător al blazonului, chirurgul Dan Gabriel Arvătescu a operat alături de soția și fiul său, și ei medici.

 

 

Într-o lume obsedată doar de prezent, puțini mai păstrează valorile trecutului. Cu atît mai mult cînd vine vorba de respectul unei profesii care, în alte vremuri, reprezenta blazonul unei familii. Cînd vine vorba de a fi medic, ai impresia că, pentru familia chirurgului Dan Arvătescu, această profesie este rațiunea de a fi. Născut într-o familie de medici, șeful secției Chirurgie din cadrul Spitalului Municipal de Urgență Roman duce mai departe blazonul familiei din care se trage, și anume familia Socor.

 

Istoria își spune cuvîntul

 

Potrivit medicului Dan Gabriel Arvătescu, dacă din familia Arvătescu numai tatăl său a fost medic, familia mamei sale medicina își are originile încă din secolul XIV. “Familia Socor făcea parte din comunitatea armenilor ieșeni, a căror prezență este semnalată încă din secolul XIV. Era o comunitate de negustori, de funcționari publici și alte meserii. Din ce știu, din punct de vedere istoric, în secolul XIX, la Iași este consemnată familia Grigore și Ana Socor. Primul lor copil, Gabriel, după studii efectuate la Viena, devine medic. Încă de mic era pasionat de fiziologie. La Viena face studii de neurofiziologie și oftalmologie și, deși a primit oferte să rămînă la Viena, se întoarce la Iași. În 1882, prin decret regal, Carol I numește primii patru profesori universitari din cadrul Universității din Iași, printre care se afla și Gabriel Socor. Acesta a înființat catedra de Fiziologie din cadrul facultății de medicină, fiind decan în perioada 1906-1911. În paralel, a fost și profesor de Oftalomologie. De altfel, el avea și alte preocupări, fiind cunoscut și ca un bun compozitor. În 1916, el a susținut un concert în fața familiei regale. Mama m-a botezat Gabriel, în cinstea sa“, spune chirurgul romașcan.

La rîndul său, Gabriel Socor i-a avut ca fii pe Emil, care înființează catedra de Igienă din cadrul facultății de la Iași, și Cristea, care devine medic de țară în ținutul Botoșanilor, după cum era denumirea acelor timpuri. Cristea Socor se căsătorește cu fiica unei familii de boieri greci din zonă, cu care are cinci copii. Ulterior, divorțează și se căsătorește cu Natalia, asistentă medicală. Cei doi se mută la Roman, unde au doi copii: Cristian și Ovidiu. Cristian Socor face facultatea de medicină la Iași și, după doi ani de predat la catedră, revine la Roman, unde, timp de 42 de ani, este șeful secției de Chirurgie din cadrul spitalului.

Ca un fapt interesant de știut este faptul că Emil Socor a avut un fiu,  pe care îl chema tot Emil,  și care a ajuns jurnalist, chiar directorul publicației, care, în acea perioadă, era de stînga. Ba, chiar, a supraviețuit unui atentat pus la cale de legionari. În familie au mai fost doi ziariști: Matei Socor, care a fost un mare comunist și compozitor, cel care a compus imnul național din anii ’70, și Vladimir Socor, un anticomunist convins, care acum este expert pe probleme basarabene. Din cei cinci copii pe care Cristea i-a avut în prima căsătorie, unul dintre ei a fost Mircea, unul din bunicii mei. A fost ofițer în perioada interbelică, ba, chiar, a fost decorat cu ordinul «Mihai Viteazu». Ulterior, a fost arestat la domiciliu, după schimbarea regimului. El a avut un singur copil, și anume Olga Socor, care este mama mea, medic ORL în cadrul spitalului“, mai spune șeful secției Chirurgie.

Cît privește familia din partea tatălui, bunicul medicului Dan Gabriel Arvătescu a fost colonel de armată, însă, după venirea comuniștilor a ajuns să lucreze la o fabrică de gemuri. “Cu toate condițiile vitrege, bunicul meu a ajuns să trăiască 98 de ani. Inițial, tatăl meu a dat admitere la Facultatea Politehnică din București, însă nu a intrat, din cauza regimului de pe atunci. Apoi, a dat la Matematică-fizică și a intrat, dar a fost dat afară. Ulterior, a dat admitere la Medicină la Iași, unde a intrat și a devenit medic pediatru. În tot acest timp era foarte greu de trăit, așa că, în toții anii care a încercat să dea la facultate, a avut locuri de muncă din cele mai mizere, pentru a întreține familia“, rememorează chirurgul Dan Arvătescu.

Cu un asemenea trecut în spate, s-ar putea spune că pentru familia Arvătescu medicina a devenit aproape o religie. Doctorul Dan Arvătescu, unul din pionierii chirurgiei laparoscopice la Roman, spune că nu găsește nici o explicație de ce “microbul” medicinei a cuprins familia sa. “Eu m-am înscris la medicină pentru că, în acele timpuri, profesia de medic era una extrem de respectată. Acum, cei mai mulți sînt arătați cu degetul, sînt prost plătiți și cei mai mulți pleacă în străinătate. Eu nu m-am gîndit niciodată să plec. Mulți dintre noi au, mai mult sau mai puțin, o dimensiune socială a profesiei. La mine, această dimensiune este exacerbată. Poate aș fi reușit să mă adaptez, dar am preferat să rămîn aici, pentru că aici mi-e locul. Nici fiul meu nu se gîndește să plece în străinătate. Poate doar pentru cursuri de perfecționare. Nu m-a influențat nimeni cînd am decis să mă fac medic. La fel, nu am vorbit cu fiul meu niciodată despre asta. Doar el a venit într-o zi la mine și mi-a spus că vrea să se facă medic. Nu știu, poate e un lucru care se transmite pe cale genetică. Mai are doi ani de rezidențiat și va deveni medic obstreticiano-ginecolog, la fel ca și soția mea. Fiul meu a făcut practică la Roman și am avut ocazia să lucrăm toți trei în sala de operație. Nu am avut nici o emoție în ceea ce-l privește. Dacă un medic are emoții, nu are ce căuta în sala de operații. Este cea mai mare mîndrie a mea, să pot lucra alături de soție și de fiul meu“, a apreciat medicul Dan Gabriel Arvătescu.

Cît despre viitorul blazonului familiei, chirurgul romașcan se arată încrezător, întrucît, de o lună de zile, este proaspăt bunic: “Cine știe, poate și nepoțica mea va fi medic, iar eu mi-aș dori asta. Dar vom vedea ce va decide ea“.

Via Ziarul de Roman, Scris de: Emilian Pal